In ultima perioada am mers destul de des la cinema. Toate filmele evident erau productii straine si am avut parte de tot felul de reactii, de la iesit din sala la comedii stupide si pana la 300… cand nu am simtit cand a trecut timpul si am iesit cu tensiunea crescuta. In fine..
Aseara insa am fost la un film romanesc… de mult nu mai vazusem asa ceva. De la Filantropica incoace, nimic nici un alt film nu m-a impresionat si nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Evident se poate sa imi fi scapat cateva…
“California dreamin”, filmul de care va vorbesc este pur si simplu genial. Nu credeam ca este posibil sa cuprinzi atat de bine intr-o pelicula de film ideile arhetipale si esenta unei natiuni. Tot filmul prezinta cum trece timpul in “dulcele” stil romanesc si cum indiferenta se propaga de la omul simplu la cel mai inalt nivel si invers. Nimeni nu are probleme prea mari… totul se rezolva… cumva.
Societatea romaneasca este prezentata in cele mai mici detalii cu toate defectele ei ca in stilul lui Caragiale, dar intr-un mod mult mai realist si crud, lipsit de ironii: functionarul din minister caruia nu-i apartine nici o problema si intotdeauna e treaba altcuiva; primarul de la sat care trage sforile, dar e sabotat de seful de gara care cu toate ca in “grad” e mai mic, are mai multa putere si autoritate si manifesta o indiferenta totala fata de oricine si orice; oamenii simplii care vor sa isi ceara drepturile dar niciodata nu sunt in stare sa o faca pana la capat…
Si…”vin americanii”.. in sfarsit dupa 50 de ani. Cum romanul de rand, poate din prostie sau nestiinta, spera ca americanii ii vor rezolva problemele, are parte de o mare dezamagire… romanul capata un pic de curaj care de fapt nu este al sau, lucrurile se precipita cu consecinte mai mult sau mai putin grave… americanii pleaca si romanul… trage ponoasele. Nu suna a scenariu de film, ci realitate verificata de atatea ori…
Desi filmul este o drama, este superb si genial… Sincere omagii regizorului Cristian Nemescu.